A venit timpul să ne unim în numele Moldovei
Patria noastră, Republica Moldova, de 30 de ani așteaptă de la noi, cei care ne-am născut aici și dorim ca aici să trăiască copiii și nepoții noștri, să nu ne mai certăm pentru a afla care e mai bun sau mai rău, cine are dreptate sau este vinovat. Ea așteaptă să ne unim pentru o cauză comună. Să ne unim în numele Moldovei. Acest lucru trebuia înfăptuit demult, iar acum suntem obligați să-l facem.
Acum 6 ani, când m-am lansat în politica moldovenească, am recunoscut sincer că nu am un program, pe care oricum nimeni nu-l citește. Dar am avut, am și voi avea un VIS! Vreau ca fiecare locuitor al Moldovei să se mândrească cu țara sa. Să fie mândru că este parte a unui proiect politic de success – Republica Moldova. Îmi doresc ca toată lumea să cunoască şi să vorbească despre Moldova. Nu despre necazurile şi problemele acestui stat, ci despre succesele poporului moldovenesc.
Pe parcursul acestor 7 ani am avut mii de întâlniri cu sute de mii de oameni în toate colțurile Moldovei. M-am convins, la fel ca voi toți, că situația în țara noastră a ajuns la limita catastrofală și cu o asemenea guvernare Republica Moldova nu are viitor.
Nu este ușor să combatem corupția și să scăpăm de sărăcie, să readucem țara pe calea dezvoltării progresive, în interesul majorității populației nevoiașe și neputincioase, dar trebuie, în sfârșit, să facem acest lucru.
Pentru a ieși din criza politică, social-economică, spirituală, morală este nevoie de o schimbare completă a puterii.
Actuala putere s-a compromis total. Nimeni nu mai are încredere în ea, de aceea trebuie să plece. Este necesar să începem acest proces la scrutinul prezidențial din 1 noiembrie și să-l continuăm imediat la alegerile parlamentare anticipate.
Urmare a acestor alegeri, în țară trebuie să apară o nouă putere, care va face să dispară politica minciunii, a hoției, neîncrederii și acuzațiilor reciproce și va începe, în sfârșit, să promoveze o politică de stat pentru dezvoltare durabilă în interesul poporului și al țării.
Cetățenii Republicii Moldova merită altă guvernare, care să le aducă prosperitate și echitate, dreptate și ordine, care va avea grijă de familii și le va oferi tinerilor o educație bună și locuri de muncă cu perspectivă, iar persoanelor în vârstă – o pensie decentă și respect la bătrânețe. O guvernare, pentru care sănătatea oamenilor trebuie să devină prioritate, la fel ca și renașterea științei și culturii.
Republica Moldova are nevoie de un președinte, care nu se va implica în jocuri politice dubioase, dar care va uni societatea, va restabili statul de drept și ordinea constituțională și va avea grijă de păstrarea și întărirea statalității moldovenești.
Republica Moldova are nevoie de un președinte, care nu va deviza, ci va uni oamenii, indiferent de naționalitate și limba pe care o vorbesc, opiniile și preferințele politice, religie și locul de trai.
Republica Moldova are nevoie de un președinte, care nu va perturba, dar va asigura activitatea normală și bine coordonată a Parlamentului, Guvernului și autorităților locale. Un președinte, care va contribui la atingerea unui consens între forțele politice în privința unor acțiuni comune și constructive, îndreptate spre binele țării și cetățenilor.
Republica Moldova are nevoie de un președinte, care nu seamănă ceartă între oameni, nu-și atribuie toate meritele și nu încearcă să subjuge și să supună pe cineva, dar împacă o societate divizată și slujește tuturor.
Republica Moldova are nevoie de un președinte, care exprimă interesele tuturor cetățenilor, dar nu ale unui partid sau grup oligarhic.
Republica Moldova are nevoie de un șef de stat, care va fi președinte pentru toți și pentru fiecare în parte.
Biografie
M-am născut în 4 noiembrie 1978, în orașul Fălești, într-o familie de profesori. Copilăria mi-am petrecut-o la bunica din partea mamei, care prin generozitatea sa mi-a insuflat și mie dragostea de a ajuta oamenii. Tot de la ea am învățat că valorile supreme sunt cele morale și că anume acestea ne îmbogățesc cu adevărat.
Mi-am început parcursul în viața de adult la Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți. Am fost admis la Facultatea de Limbi Străine după ce în anul 1994 am ocupat locul I la olimpiada republicană de limba engleză.
Studiile universitare, dorința de a munci și de afirmare, deprinsă de la părinți, m-au ajutat să perseverez și să înaintez spre obiectivele țintite. Primul pas în carieră l-am făcut ocupând funcția de supervizor la Aeroportul Internațional Chișinău, iar ulterior am lucrat în calitate de inginer principal la Combinatul de alimentație al Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”. În 2004, m-am stabilit la Moscova, Federația Rusă, iar un an mai târziu am devenit președintele companiei „ВПТ-НН” OOO din orașul Nijnii Novgorod. Alături de echipa mea, am creat o freză specială de prelucrare a șinelor de cale ferată și roților de tren. Datorită eforturilor și a dăruirii de sine, de care am dat dovadă nu doar eu, dar și toți angajații, compania, lipsită la început de profit, a devenit în câțiva ani numărul unu în Federația Rusă la produsul utilajelor pentru calea ferată. Această experiență mi-a întărit convingerea că oamenii pot fi uniți în jurul unei idei bune, iar mobilizarea și străduința aduc întotdeauna schimbări pozitive.
Banii și influența nu au reușit să mă schimbe. Am rămas același om pe care-l caracterizează simplitatea și dorința de a face bine, calități sădite pe care mi le-a sădit adânc în inimă iubita mea bunică. Așa deci, nu consider ieșit din comun faptul că am răspuns la fiecare cerere de ajutor - sumele de bani oferite până acum fiind de ordinul milioanelor de euro. În Moldova, cu mâna întinsă, nu la modul propriu, stă aproape fiecare om. Și cum banii mei nu au fost suficienți să scot o țară din sărăcie, am decis să încerc să fac schimbarea altfel, să creez un sistem, care ar lucra pentru oameni, nu pentru hoți și corupți.
Am crezut și cred în continuare că pot face ordine în țară. Visul meu este sa nu mai văd pe strada oameni triști, cu fetele încruntate și brăzdate de greutăți, de grija zilei de mâine. Acest popor merită să trăiască bine și nu întâmplător spun bine, și nu mai bine. De la independență încoace, țara trece printr-o tranziție continuă, dar eu o vreau așezată la locul ei.
În 2014 am încercat de câteva ori să înregistrez un partid politic, însă de fiecare dată am primit refuz din partea Ministerului Justiției. Am găsit o oportunitate de a participa la alegerile parlamentare din noiembrie 2014 – membrii echipei noastre au fost înregistrați drept candidați la funcția de deputat pe listele partidului ”Patria”. Cu 3 zile înainte de scrutin, mai întîi CEC, iar apoi și instanțele judecătorești au eliminat partidul din cursa electorală din cauza unei false învinuiri de utilizare ilegală a finanțării externe. Potrivit sondajelor de opinie de la acel moment, organizația politică, al cărei cap de listă eram eu, urma să aibă cea mai numeroasă fracțiune în Parlament, lucru care nu a convenit desigur “marilor rechini” încă avizi de putere și de îmbogățire pe spatele oamenilor. După aproape 6 ani de la acea fărădelege, la 4 august 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat ILEGALĂ excluderea în 2014 din campania parlamentară a partidului ”Patria”.
Ideologia mea politică sunt și vor fi întotdeauna corectitudinea și adevărul! M-am lansat în politica moldovenească cu sloganele ”Puterea e în adevăr” și ”Moldova fără corupție!”. Unii le pot numi slogane, dar eu le consider convenții strâns legate între mine și restul cetățenilor.
Bazat pe aceste acorduri nescrise, am pornit în lupta pentru demascarea minciunii și scoaterea la iveală a adevărului. Le-am arătat oamenilor cum sunt mințiți și furați prin scheme de corupție în baza cărora se producea hoția. Prin banca moldovenească ”Universalbank”, zilnic, se spălau între 10 și 20 de milioane de dolari. Am vorbit despre devalizarea sistemului bancar din Moldova cu mult înainte de anunțul oficial despre ”furtul miliardului” și ”laundromat”. Am făcut publice informații despre furturi de la întreprinderile de stat și scheme de contrabandă. Urmare a acestor deconspirări, puterea a declanșat împotriva mea și a colegilor mei un adevărat război. Ne-au fost deschise o mulțime de anchete penale, din care au rezultat intimidări, rețineri, și maltratări. Din lista dosarelor motivate politic și care au fost făcute publice în 2020 de către noua conducere a Procuraturii Generale, fiecare al cincilea este pe numele meu sau al activiștilor Partidului Nostru.
În data de 8 februarie 2015 am reușit în cele din urmă să înregistrăm Partidul Politic „Partidul Nostru”. Primul ”botez” a fost participarea la scrutinul local din 14 iunie 2015, la care am câștigat simpatia și încrederea oamenilor din municipiul Bălți, unde am acumulat peste 72% din voturi în primul tur, pentru funcția de primar. Candidații Partidului Nostru s-au impus în cele mai multe centre raionale, iar în total am obținut aproximativ 50 de posturi de primar și peste 900 de consilieri locali. În septembrie 2015, împreună cu partenerii de opoziție din acea perioadă, am instalat un orășel de corturi în centrul Chișinăului. Aproape un an, acesta a fost simbolul rezistenței față de regimul oligarhic autoritar, care capturase țara.
Bineînțeles, gangsterii puterii nu au considerat protestele o manifestare liberă a voinței poporului, ci o intimidare și o amenințare a averilor lor, dobândite prin hoții, la cel mai înalt nivel. Așa că, precum nu s-au “rușinat” în 2014 să scoată ILEGAL Partidul “Patria” din alegeri, tot așa nu au ezitata niciun pic în 2016, când a avut loc scrutinul prezidențial, să modifice Constituția, Legea Supremă a țării, doar ca să scape de mine. Prin urmare, censul de vârstă al candidaților pentru funcția de președinte a fost modificat de la 35 la 40 de ani. Drept urmare, nu am mai putut participa la acele alegeri. Cum încă prezentam un pericol mare pentru hoție, au început amenințările, care deveneau din ce în ce mai serioase, de la arestare și până la lipsirea de viață. Așa că, în septembrie 2016, am decis să părăsesc Moldova. Nu-mi era frică pentru mine, ci pentru țară, care ar fi rămas într-o groapă imensă, iar la capătul tunelului ar fi fost întuneric încă mulți ani înainte.
Am putut reveni acasă abia în iunie 2019, când Plahotniuc părăsise țara ca urmare a „revoluției ambasadorilor”, regimul său a căzut și a fost instalată altă guvernare.
La alegerile locale din 20 octombrie 2019 am fost ales din nou primar al municipiului Bălți. Chiar din primul tur, vot de încredere mi-au acordat aproape 65 la sută dintre alegători.
În iulie curent m-am adresat cetățenilor cu rugămintea de a se expune, dacă doresc să-mi înaintez candidatura pentru participarea la alegerile prezidențiale. Am primit zeci de mii de filmulețe, mesaje și fotografii cu hashtag-ul #RenatoUsatîiPreședinte și #РенатоУсатыйПрезидент. Astfel, de Ziua Independenței, la 27 august, la o conferință de presă organizată la Bălți, mi-am dat acordul să candidez pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Nu particip la aceste alegeri doar de dragul alegerilor. Merg ca să înving. Munca președintelui poate fi comparată cu cea a unui grădinar, care curăță copacii de crengile uscate și le dăruiește o nouă viață. Pentru ca noi toți să avem o nouă viață, aici, la noi acasă, o să am nevoie de ajutorul fiecăruia dintre voi. Așa cum am mai spus, oamenii se pot uni în jurul unei idei bune, iar mobilizarea și străduința aduc întotdeauna schimbări pozitive. Acestea îmi doresc și sunt sigur că se vor regăsi în următoarea etapă a biografiei mele, dar și în istoria țării noastre.
Renato Usatîi
august 2020